|
|
... "A fost �ntrebat un t�ran, �n �nchisoare: ce �ntelegi din tot ce spune Petre Tutea? Zice: nu �nteleg nimic, dar e o groz�vie!" :)
Vreti sa ma ajutati sa inteleg si eu?- evident daca vi se pare ca merita efortul, daca nu, nu-i nici o suparare!:)...mie oricum, tare mi-a placut.Da.Mai ales puisorul din bratele mamei; ma topesc privindu-l! Si ochelarii aceia asezati stramb pe un zambet drept:)...si grija cu care ati brodat cu paranteze acest text ca sa-l poata intelege tot omul, dar uite, cand te astepti mai putin, apare unul care nu intelege orice ai face si pace.Dar, precum taranul lui Tutea ceva tot s-a infiripat in mintea mea si mi-a inseninat intreaga zi.Va multumesc mult! Dar pentru ca e cat se poate de adevarata zicerea:"Limba noastr�-i o comoar� /�n ad�ncuri �nfundat� ..." parca asi fi vrut sa stiu la ce anume va ganditi cand spuneti dreptate, dragoste si ura in acest context.Cu multumiri, un pelerin oarecare. |
| |
|
|
| In primul rand nu inteleg la ce te/ai (v-ati) referit cand ai (ati) spus: "Vreti sa ma ajutati sa inteleg si eu?" Te refereai la mine si la copilul din bratele mamei? Sau la toti trei? :)) Nu stiu ce varsta ai (aveti) tu (dumneavoastra), dar socotesc ca ne putem tutui, fara ca asta sa insemne lipsa de respect. Daca nu se poate si nu se poate, o sa incerc si eu sa folosesc pluralul de politete, desi o sa imi fie tare greu, cel putin la inceput. Revenind la esenta problemei, la receptarea textului. La ce anume ma gandesc? Pai tot ce am vrut sa spun e ca Dragostea, cu care de altfel am si incheiat pentru ca ea reprezinta apogeul, punctul terminus, idealul cel mai inalt al umanitatii, este cel mai nedrept lucru cu putinta. Conform Dreptatii noi nu am meritat Dragostea lui Dumnezeu si totusi am primit-o in chip plenar in persoana si lucrarea de intrupare, moarte si inviere a lui Iisus Cristos. Si am mai vrut sa spun ca acest act de dragoste trebuie sa il imitam si noi: "Dar eu v� spun: Iubi�i pe vr�jma�ii vo�tri, binecuv�nta�i pe cei ce v� blast�m�, face�i bine celor ce v� ur�sc, ruga�i-v� pentru cei ce v� asupresc �i v� prigonesc." Si am mai vrut sa spun ca dragostea nu reprezinta un raspuns natural la actiunea persoanelor cu care intram in contact, pentru ca raspunsul natural ar fi un act de dreptate. Adica sa raspundem la rau cu rau si la bine cu bine. Dar dragostea lui Dumnezeu ne indeamna sa raspundem la bine cu bine si la rau cu bine. Si am mai vrut sa spun ca dragostea este intotdeauna un act exterior, nu iubesc ca sa imi fie mie bine, ci ca sa le fie celorlalti bine. Despre ura nu o sa mai spun nimic, este exact opusul dragostei. Ura si dragostea reprezinta acele contrarii antagonice, total opuse, necomplementare, care deci, nu se vor atinge niciodata. |
| |
|
Comentariu adaugat de elena velcota in data de 02-10-2008, ora 10:00:03
|
| este frumos sa scrii si e usor, ...dar, practic e mai greu intr-adevar Dragostea si ura sunt total contrarii dar daca nu ai nastere din nou in fiecare zi, nu iti alimentezi mintea cu hrana spirituala, petreci prea multe ore in fata televizorului,calculatorului sau cu totul in alta parte si daclari ca iubesti aproapele ca pe tine insuti este o mare minciuna.............avem cat cerem si daruim cat implinim Cuvantul lui D-zeu,suntem ceea ce pretuieste in Ochii D-lui care sunt pretutindeni.Conform Psalmului 90 si 91 si 101 asa a procedat David si bine a facut sa luam exemplu de la cei care au trait si implit voia lui D-zeu |
| |
|
|
"Vreti sa ma ajutati sa inteleg si eu?" as fi dorit sa fie "Defineste, te rog, dragostea, ura, dreptatea; ai spus cum sunt as vrea sa stiu ce sau cine sunt(din punctul tau de vedere) pentru a avea o premisa comuna in urmarirea rationamentului.
Cu "cei trei" am scos-o la capat.:)I-am pus impreuna, le-am dat un nume, sa zicem Natura vie cu zambete, si am cautat locul comun caruia i-am spus Siguranta.
Toate dorintele omului: acceptare, dragoste, valoare, semnificatie, scop, importanta sunt implinite cat timp ramane la sanul mamei, in cazul copilasilor sau, in cazul crestinului, la pieptul Domnului Iisus(vezi Ioan-ucenicul Domnului).Acolo e sursa vietii, a dragostei...acolo ne simtim ocrotiti, fericiti, coplesiti de iubire. Aceasta stare de gratie a fiintei se cere a fi impartasita. Ea nu poate fi stavilita sau ascunsa.Nu pot fi despartite iubirea si daruirea!Cineva spunea "poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire".Ne daruim intr-un zambet sau cuvant, cu o strangere de mana sau imbratisare, intr-o mangaiere sau impartindu-ne hrana cu cel aflat in nevoie,rugandu-ne pentru altul...jertfindu-ne chiar.Daruim cat iubim."...at�t de mult a iubit Dumnezeu lumea, c� A DAT...
Dragostea primita de la Dumnezeu este perfecta si inepuizabila.Dumnezeu este Dragoste.Cine L-a cunoscut nu mai poate trai altfel decat iubind si vorbind despre Dragoste asa cum trait si a vorbit Ioan, apostolul iubirii.Fericitul Ieronim istoriseste ca, pe cand apostolul era batran si slabit, nemaiputand vorbi decat cu mare greutate, spunea doar atat: „Copilasilor, iubiti-va unul pe altul!“. Intrebat de ucenici de ce repeta la nesfarsit aceasta, Sf. Ioan le-a raspuns: „Aceasta este porunca Domnului si, daca o pastrati, este de ajuns“. Datori suntem sa ne iubim unul pe altul (1 Ioan 4, 11) si sa ne punem sufletele pentru frati (1 Ioan 3, 16).
Doamne ajuta, Doamne da izbanda! :)
|
| |
|
|
...istorisirea fericitului Ieronim despre viata apostolului Ioan se gaseste in "R�zboi �ntru Cuv�nt".
|
| |
|
|
| Mersi mult pentru comentarii. Stiam si eu cate ceva despre viata apostolului Ioan. O sa/l citesc si pe Ieronim. Si, asa e, daca ne iubim unii pe altii, il iubim pe Dumnezeu. Paradoxal sau nu noi nu putem face nimc pt Dumnezeu, pentru ca El este total independent de orice realitate exterioara Lui. Dar, iubindu/i pe oameni cu fapta si cu adevarul crestem in asemanare cu Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu iubeste si El este dragoste. |
| |
|
|
Apreciez eleganta ironiei tale.Departe de mine gandul ca asi fi spus lucruri noi.
Toate cele bune! |
| |
|
|
| Nu e ironie. Am incercat doar sa fiu sincer. Ioan e scriitorul meu perferat, daca pot sa ii spun asa. Am auzit multe despre el, dar nu i/am studiat niciodata biografia. In schimb ii citesc intr/una opera (evanghelia si epistolele). Pe de alta parte, nici prin cap nu mi/a trecut ca ai fi spus lucruri noi. Nici eu nu am spus lucruri noi, pentru ca rolul meu este acela de a spune oamenilor acele lucruri vechi, pe care ei le tot uita sau se fac ca le uita. Poate doar forma si stilul au ceva din personalitatea mea, dar nimic ce tine de esenta. Daca a sunat a ironie imi pare rau, chiar nu am intentionat asta. |
| |
|
Comentariu adaugat de samyca in data de 07-10-2008, ora 12:31:43
|
| Eu sunt cat se poate de impresionat de acest mic comentariu despre dragoste si ura, numai ca am si eu o intrebare. Daca asa cum spui tu dragostea este opusa urii si invers ce facem cu marele paradox al teologiei crestine care este>> dreptatea (justitia)lui Dumnezeu versus dragostea Lui>> ??? Cum se impaca aceasta cu ce zici tu? Desi dreptatea(justitia) lui Dumnezeu cere pedeapsa totusi dragostea LUI cere iertarea. |
| |
|
|
Crestinismul nu este nici religia omului naiv,nici religia omului simplu, nici usor de inteles in continutul sau,nu este nici macar religie, in sensul in care noi intelegem religia. Dincolo de reprele generale pe care ni le dau ratiunea si teologia crestina in genere, intalnim cunoasterea suprarationala, mistica, misterul. Daca nu am intalni paradoxuri precum Dragostea Agape, Harul, Trinitatea, am putea spune despre crestinism ca e simplu, logic, si prin urmare se poate integra in categoria "scornelilor umane" sau in categorie filozofiilor generate de revelatia generala (in natura si in constiinta umana) a lui Dumnezeu. Totusi, raportul dintre Dragostea si Dreptatea lui Dumnezu a primit diverse interpretari teologice de/a lungul istoriei crestinismului. Ca si in cazul Trinitatii, aceste explicatii nu sunt exhaustive, dar reprezinta un suport pentru coordonata rationala a credintei. Scolasticii sunt cei care s/au straduit destul de mult sa explice acest raport.
Iata o posibila explicatie. (Trebuie totusi sa specific faptul ca noi oamenii nu prea intelegem ce este Dragostea, ceea ce stim este ceea ce vedem. Si noi vedem ce face Dragostea. Dar Dumnezeu, care este Dragoste si Dreptate in acelasi timp este infinit mai mult decat tot ceea ce cunoastem noi despre El).
Primul act de manifestare a Dumnezeului care este Dragoste a fost creatia ex nihilo. Dumnezeu a ales sa creeze(ceva sau pe cineva) separat de el cu care sa intre in comuniune. Autonomia creaturii (constiinta proprie, vointa si autodeterminare) reprezinta, in opinia mea, prima mare dovada de dragoste a lui Dumnezeu. El ar fi putut sa creeze fiinte care sa i se subordoneze fara sa aiba de ales. Caderea omului a fost prima manifestare a liberului arbitru. Aici intervine Dreptatea lui Dumnezeu, care este Dreptate si Adevar, prin izgonirea din Eden. Totusi,Dumnezeu care este Dragoste a ceat omul pentru a trai in comuniune cu el, pentru ca omul sa fie fericit. In acelasi timp Dreptatea lui Dumnezeu se interfera intre om si Dumnezeu, pentru ca omul, care incalcase preceptele Dreptatii, trebuia sa culeaga roadele faptelor lui (legea dreptei retriburii, sau Karma in hinduism).
Aceasta Dreptate care este parte a naturii lui Dumnezeu nu putea fi satisfacuta decat printr/un act de dragoste si de iertare. Astfel Dumezeu a ales sa plateasca el in Hristos pretul reabilitarii omului prin intrupare, moarte si inviere. Dumnezeu a murit pentru pacatele noastre pentru a implini Dreptatea, si a reda omului fericirea pierduta. "Caci dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa prin ascultarea unui singur OM, cei multi vor fi facuti neprihaniti." (Romani 5: 19) In acest fel conlucreaza Dragostea cu Dreptatea. Dumnezeu este cel care implineste Dreptatea prin actul suprem de Dragoste. Si asta nu pentru ca nu s/ar descurca fara noi, pentru ca El este independent de factori exteriori sau de circumstante, isi este siesi suficient, ci pentru ca noi nu ne/am fi descurcat fara el, pentru ca fericirea noastra depinde de El. In acest sens putem spune ca Dragostea lui Dumnezeu este mai mare decat Dreptatea lui sau dorinta de a pedepse pacatosii. El vrea ca noi sa ne reabilitam, prin identificare cu Fiul, sa ne intoarcem de la caile noastre pacatoase si sa fim capabili la randul nostru sa oferim dragoste asa cum El ne ofera, fara sa asteptam ceva in schimb. |
| |
|
|
| Poti argumenta aceasta afirmatie:"Dumnezeu a murit pentru pacatele noastre pentru a implini Dreptatea, si a reda omului fericirea pierduta."? |
| |
|
|
| Pai, conform Dreptatii noi ar fi trebuit sa suportam consecinta departatarii noastre deliberate de Dumnnezeu. Plata pacatului este moartea (moarte inteasa in sens spiritual). Octavian Paler spunea ca mai mult decat de Dumnezeu se teme de absenta lui Dumnezeu. Ideea e ca noi nu putem fi fericiti in absenta lui Dumnezeu pt ca prin creatie suntem facuti sa fim dependenti de El. Si Dreptatea lui Dumnezeu bloca comuniunea omului cu Dumnezeu. Astfel, prin intrupare, moarte si inviere, Dumnezeu a satisfacut in locul omului cerintele Dreptatii. |
| |
|
|
| Frate preaiubit, tu spui:"Dumnezeu a murit (pentru...)", iar eu te rog sa sustii cu argumente aceasta afirmatie sau sa o retractezi.Multumesc. |
| |
|
|
| Ce intelegi prin "argumente"? Pentru ca tocmai am argumentat. Tot eseul vorbeste despre Dreptate si Dragoste. Si despre faptul ca omul, care a incalcat dreptatea lui Dumnezeu, nu a putut fi reabilitat decat printr/un act imens de dragoste care a venit tot din partea lui Dumnezeu. In timp ce Dreptatea condamna (sau rasplateste, de la caz la caz), Dragostea iarta, dar cineva trebuie totusi sa suporte "karma" Dreptatii. Si in cazul nostru acesta a fost insusi Dumnezeu intrupat si curcificat. Prin pacat noi am incalcat Dreptatea lui Dummnezeu. Astfel, Dumnezeu a murit pentu pacatele noastre pentru a implini Dreptatea, sau a suporta consecintele Dreptatii (poate aici n/am fost prea explicit), pentru ca noi sa redobandim fericirea pierduta, adica comuniunea cu Dumnezeu, pentru ca, asa cum am mai spus, omul separat de Dumnezeu nu poate fi fericit. Te rog sa fii mai explicit in momentul in care imi ceri sa argumentez, pentru ca nu imi place sa ma repet la infinit. Multumesc. :) |
| |
|
|
Mea culpa, prietene.Nu iti voi mai cere sa argumentezi caci teama mi-e sa nu ma urasti in numele dreptatii cu zambetul dragostei pe buze...si-ar fi...pacat.
"E-asa de trist sa cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or sa mai stee
voiosi, in vreme ce vom putrezi.
...
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
cand viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu iubim[sic],
noi, care-asa de repede murim." din poezia Murim...ca maine de Magda Isanos |
| |
|
|
Ok. Acuma e randul meu sa te rog sa sustii cu argumente afirmatia pe care ai facut/o mai devreme sau daca nu sa o retractezi.
"Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu
Pentru cã Dumnezeu este Dragoste
Si dragostea nu stã �n faptul cã
Noi am iubit pe Dumnezeu
Si in faptul cã El ne-a iubit pe noi
Dacã zice cineva: "Eu iubesc pe Dumnezeu" si
urãste pe fratele sãu este un mincinos
Cãci cine nu iubeste pe fratele sãu
pe care-l vede
cum poate sã-L iubeascã pe Dumnezeu
pe care nu-L vede
Dragostea nu e cu vorba, nici cu limba
Ci cu fapta si cu adevãrul
Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu
Pentru cã Dumnezeu este Dragoste"
|
| |
|
|
| Amin. Imi exprimam o temere folosind un joc(se pare nefericit) de cuvinte...Daca te-am tulburat, iritat sau te-am suparat imi cer iertare.Multumit? :) |
| |
|
|
| Jocul de cuvinte mi/a placut. "Sa urasti in numele dreptatii cu numele dragostei pe buze". Ai folosit in sintagma asta toate cuvintele cheie ale articolului si daca mi/ar fi venit ideea inaintea ta sigur as fi inclus/o in eseu. Contextul, in schimb nu prea se potriveste. Nu, nu m/ai tulburat nici iritat. Sunt obisnuit cu polemica si imi place sa discutam in contradictoriu, pentru ca pana la urma tot ajungem la un consens. Dragostea este lianul, ea creaza legaturi. De multe ori nu reusesc sa ma exprim asa cum as vrea si asta imi cauzeaza multe neplaceri. :) |
| |
|
|
| *liantul |
| |
|
|
Imi place armonia, iubesc pacea "si alerg dupa ea":)Un principiu calauzitor in lumea crestina imi este Filipeni 3:15,16" Asadar, toti cei ce suntem maturi sa avem acelasi g�nd! Iar daca g�nditi diferit cu privire la vreun lucru, Dumnezeu vi-l va clarifica.�nsa �n lucrurile �n care am ajuns de aceeasi parere, sa traim la fel!"(NTR)
As vrea sa vorbim putin despre ura ca forma a maniei.Mania este o izbucnire de iritare violenta, dar trecatoare, �mpotriva cuiva sau a ceva, furie, suparare mare, o emotie negativa puternica, involuntara, iar "dezordinea fiziologica" provocata de ea este temporara.
Cand ni s-a facut(sau consideram ca ni s-a facut)o nedreptate, un rau, cand suntem raniti, calomniati, insultati este firesc sa simtim durere, suparare, umilire, iar daca vom alege sa pastram si sa hranim mania,in timp, ea poate imbraca una sau mai multe forme de manifestare.Multi oameni nu indentifica mania in viata lor deoarece nu cunosc formele in care ea se manifesta: ura,amaraciunea, rautatea, iutimea, cearta, revolta, critica, invidia, gelozia, intoleranta, resentimentele, clevetirea, sarcasmul, razbunarea, neiertarea au toate aceeasi radacina.
Ura este un sentiment.El se deosebeste de emotie prin amploarea si extensiunea lui.Atunci cand ura ajunge sa ne inrobeasca, sa ne domine gandurile, preocuparile si intreaga viata afectiva putem vorbi de pasiune, o pasiune negativa al carei final este degradarea morala si psihica a celui ce uraste.Ea, pasiunea este definita ca “o mobilizare persistenta a energiei pentru a atinge un scop…”in cazul urii scopul este distrugerea, desfiintarea si chiar uciderea celui pe care il urasti.Privind la Cain vedem cum mania a degenerat in ura si ura a dus la crima.Genesa4:5,6'5 "�ns� spre Cain �i jertfa lui nu a privit cu pl�cere. Cain s-a m�niat foarte tare �i i s-a posomor�t fa�a." Pentru Cain exista o solutie: marturisirea, expunerea, scoaterea la vedere a raului in faza incipienta(mania).Genesa4:6 Domnul i-a zis lui Cain: „De ce te-ai m�niat �i de ce �i s-a posomor�t fa�a?" Insa Cain prefera tainuirea sentimentelor lui cautand o cale personala pentru atingerea tintei."...Dar dac� nu faci ce este bine, p�catul p�nde�te la u��, dorin�a lui este s� te domine, dar tu trebuie s�-l st�p�ne�ti."Genesa4:7Alegerea lui se dovedeste a fi gresita si consecintele nu intarzie sa apara.Dar noi?Ce vom alege?
Matei 5:22"Dar Eu vã spun cã oricine se m�nie pe fratele sãu, va cãdea sub pedeapsa judecãtii"; O alegere gresita si mania, o emotie comuna si naturala poate lua forma unui monstru devorator.Solutia nu este negarea maniei,ci recunoasterea ei, rezolvarea situatiei de criza care a generat-o, dialogul cu "fratele"meu, "spun�nd adev�rul �n dragoste".
1Ioan 15 Oricine �i ur�te fratele este un uciga�; �i �ti�i c� nici un uciga� nu are via�a ve�nic� r�m�n�nd �n el.(NTR)
|
| |
|
|
| Da sunt de acord cu ce spui tu, dar simt nevoia sa fac unele, sa le zicem, completari. Ura nu este numai un sentiment, ea poate porni de la un sentiment de ura, dar sunt oameni care urasc rational si sistematic. Urasc cu mintea, sunt foarte lucizi si constientizeaza lucrul asta, si urasc pentru ca urandu-i pe ceilalati, cred ei, dobandesti fericirea personala, dar este vorba numai o iluzie a fericirii. Pe acest gen de principii este cladita si ideologia satanista, pt ca nu o pot numi religie (religie inseamna a relega, ori satanismul promoveaza egocentrarea, binele propriu si ura rationala si constienta fata de aproape). Nu stiu daca ura este o continuare fireasca a maniei, eu inclin sa cred ca mania este o haina pe care o imbraca ura. Cred, ca inainte sa fie manios pe fratele sau, Cain l/a urat in inima lui, cu o ura care s/a manifestat la nivelul afectului, in schimb, nu cu o ura programata si rationalizata, dar pe care a constientizat/o inainte se manie si sa omoare. Nu cred ca si/a propus deliberat sa urasca. Eu cred ca atunci cand suntem atacati mai intai uram in inima noastra persoana respectiva, apoi ne maniem pe ea, pentru ca mania este doar o haina emotional/sentimentala pe care o imbraca ura, care este un concept mult mai amplu. Uneori ura sta cuibarita in subconstient, si noi nu vedem decat aceasta manifestare a ei pe care o numim manie, apoi ea iese de acolo, si inclinam sa credem ca mania a starnit/o.Asadar, mania este o expresie a urii, nu invers. Stiu ca din contextul bibliei ar putea reiesi faptul ca mania este inaintea urii. Dar daca citesti cu atentie nu este sugerata ideea ca ura ar urma in mod natural sau firesc maniei. Ni se spune doar: "Cain s/a maniat foarte tare si i s/a posomorat fata." Eu cred ca ura s/a cuibarit in sufletul lui Cain inainte ca ea sa imbrace haina emotionala a maniei, si in definitiv a crimei premeditate. Dar, nu stiu daca asta are pre multa importanta. Indiferent cine pe cine genereaza este important, sa fim receptivi la vocea Duhului Sfant, care ne spune daca in noi este ura sau manie, sau mandrie sau altceva prin care ne putem autodistruge si ii putem distruge si pe altii. "Orice om sa fie grabnic la ascultare, incet la vorbire, zabavnic la manie caci mania omului nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu. De aceea lepadati orice necuratie si orice revarsare de rautate si primiti cu blandete cuvantul sadit in voi, care va poate mantui sufletele." (Iacov 1:19-21) |
| |
|
|
Asa-zisele completari sunt in fapt o rastalmacire a mesajul meu.Ma intreb si intreb:Qui prodest?...
Am luat act de parerile tale exprimate la modul:"eu cred"/ "nu cred", insa sper ca nu te vei supara daca voi alege opinia specialistilor care se bucura deja de o recunoastere generala; adaug mai jos lista lucrarilor consultate:
Biblia NTR (NOUA TRADUCERE �N LIMBA ROM�N�)
Cosmovici,Andrei: Psihologie generala,Iasi, Ed.Polirom,2005.
Coblentz, John: Putting off anger,Harrisonburg, VA: Christian Light Publications, 1999.
DEX- Dictionarul explicativ al limbii romane,Bucuresti, Ed. Univers Enciclopedic, 2007.
Golu,Mihai: Fundamentele psihologiei, Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2000.
Liiceanu, Gabriel: Despre ura,Bucuresti, Ed. Humanitas,2007.
Sillamy, N.Dic�ionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic,Bucure�ti, 1996.
N.B."Dacã iubeste cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei si nici Bisericile lui Dumnezeu."1 Corinteni 11:16 Toate cele bune!
|
| |
|
|
| Nu era o rastalmacire, ci doar o exprimare a unei opinii personale.Duma cum ai observat am scris ",sa le zicem, completari". Nu o sa ma apuc sa fac si eu o lista bibliografica cu autorii care m/au "influentat", desi unele dintre carti sunt trecute chiar de tine. Inclinatiile mele sunt mai degraba filozofice decat "psihologice", dar filozofia si psihologia nu sunt chiar atat de diferite. Sincer nu ma supar pentru ca ai o parere diferita, e dreptul tau sa crezi asta, dar ce vreau sa subliniez e ca intr/un fel sau altul, pe o cale sau alta, ajungem la aceleasi rezultate. Si sincer, chiar nu cred ca conteaza cu adevarat daca ura naste mania sau daca mania naste ura atata vreme cat inaintea lui Dumnezeu ele sunt pacate care trebuiesc constientizate si eradicate. "�nsa �n lucrurile �n care am ajuns de aceeasi parere, sa traim la fel." Numai bine si tinem legatura. |
| |
|
|
| Poate vei vrea sa ma ajuti sa inteleg,in lumina spuselor tale, aceasta: „M�nia�i-v� �i nu p�c�tui�i!“ Nu l�sa�i s� apun� soarele peste m�nia voastr�! Nu da�i ocazie diavolului!"Efeseni4:25,27 Multumesc anticipat.:) |
| |
|
|
| E un pasaj foarte greu, desi pare simplu, la prima vedere. Iacov mai spune ca trebuie sa fim zabavnici la manie, caci mania omului nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu. In acelasi timp, Isus s/a maniat. Nu putem sa facem teologie dintr/un singur verset, si nu o sa reusesc sa iti raspund ad hoc la provocarea pe care mi/ai lansat/o. Da/mi cateva zile de reflectie si o sa/ti spun cum vad eu lucrurile. Un lucru este clar, si pot sa/l spun de/a dreptul: textul din efeseni nu este o instigare la manie, cel putin nu la manie, asa cum o intelegem noi, oamenii. As putea spune, ca din punctul de vedere al lui Dumnezeu, pot exista o ura si o manie, sa le spunem, sfinte. Ni se spune, de asemenea sa uram pacatul. Asta inseamna ca trebuie sa uram in general? Nu, dar totusi ura noastra trebuie sa se reverse asupra unui lucru impersonal, si anume, asupra pacatului. Dar oare nu este aceeasi ura care distruge, daca este exprimata in plan personal? E totusi bine ca m/ai rugat sa te ajut sa intelegi. Exprimarea este un pic ironica pentru ca sunt sigur ca tu deja ai inteles cum stau lucrurile, adica ti/ai format o opinie personala, si nu stiu daca ce o sa mai adaug eu te va mai ajuta la ceva. Totusi am sa fac si lucrul asta pentru ca, asa cum spunea si bacovia in stantele("Stante burgheze" este volumul de maturitate al lui Bacovia) lui "prevad poema roza a iubirii viitoare". :) Sa ramanem in acelasi duh, al dragostei lui Cristos si sa nu uitam ca ceea ce facem noi acum, trebuie sa ne apropie, nu sa ne desparta. Cu placere. :) |
| |
|
|
...ah,Bacovia...iti place?...
"�n cercul lumii comun �i avar...
M� zguduie de mult un pl�ns intern;
�i-acest fel (de-a fi) va fi etern
�i de nimic, pe lume, nu tresar.
... Dar vai, acei �nvin�i, pe veci pierdu�i...
Ori �n taverne, ori �n mansarde;
�i acei nebuni, r�t�citori, t�cu�i,
Gesticul�nd pe bulevarde..."(Vobiscum)
dar ca sa intristam sufletele sensibile...sa ramanem in asteptare "iubind":)
'Iubind – ne-ncredintam ca suntem. Cand iubim,
oricat de-adanca noapte-ar fi,
suntem in zi,
suntem in Tine, Elohim.
...
Si cum am vrea sa Te slavim
pentru iubirea ce ne-o-ngadui, Elohim!
Dar numai rana a tacerii
este cuvantul, ce-l rostim." Psalm de Lucian Blaga
Toate cele bune! |
| |
|
|
vai, mie!...ca sa Nu intristam doream sa scriu.Scuze!...ingaduie-mi inca un gand:)
A iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca!Emil Cioran |
| |
|
|
| Da, imi place Bacovia (i/am citit toata opera si as mai citi/o de 50 de ori), imi place si Arghezi si Blaga, dar mai ales Ion Barbu. Si imi mai place Cartarescu si Simona Popescu si Cervantes si Cesare Pavese, si Platon si Aristotel si Kant si Vedele imi plac si Avesta imi place si Hesiod imi place si Ovidiu imi place si Eschil, Sofocle, Euripide si Aristofan imi plac si Enuma elish imi place si Textele Piramidelor si Cartea Mortilor si Eliade si Tolstoi si Dostoievski. Si lista poate continua teoretic la infinit, dar cel mai mult imi place Biblia si Cristos. Pentru ca numai in El avem Harul si Dragostea si El este singura realitate pe care o traiesc din plin. Ma bucur ca avem pasiuni comune. :) |
| |
|
|
| http://www.cfcindia.com/romanian/artikel.html?type=artikel&name=08_09_03 |
| |
|
|
| M/am uitat peste articol si nu reusesc sa fac conexiunea, ma gandesc ca poate vrei sa transmiti ceva criptat (pt dana). :) |
| |
|
|
| M-am gandit sa nu te las la greu :))(" nu reusesc sa fac conexiunea"), cu ata mai mult cu cat am descoperit ca avem "pasiuni comune"...:)...eu zic, dar s-ar putea sa ma insel, ca cineva tocmai a fost admonestat. Cine oare??:)Poate dana sau gheorghe ne va scoate din ceata.Cu multumiri, un pelerin oarecare.:) |
| |
|
|
Ce sa va zic?
Ma simt intimidata in fata voastra, citind ce ati scris ma gandeam la simplitate si umilinta,
>:D<
si m-am gandit la articolul pe care l-am trimis, atat doar, nu stiu de ce, nu pot sa ma explic. Domnul sa va binecuvinteze. |
| |
|
|
http://lh5.ggpht.com/_b7BW8dq_MII/RUi3QJ3oABI/AAAAAAAAAQI/S9Ta6eYeuns/Dew+on+White+Meiland.JPG
Multumesc,Dana.Esti o binecuvantare!>:D< |
| |
|
|
"Creierul nostru este important. �ns� a fost creat pentru a fi subordonat inimii �i Duhului Sf�nt" -citat din articolul pe care tocmai mi l/ai trimis. Adevarul biblic e ca mintea si inima trebie subordonate Duhului Sfant, nu nu creierul trebuie subordonat inimii si Duhului Sfant, de parca inima ar fi pe picior de egalitate cu Duhul Sfant. Din inima ies toate lucrurile rele. De ce sa i se subordoneze creierul inimii?? Asta scrie in Biblia mea. Voi ce parere aveti?
Dana, multumesc pentru indemnul la smerenie si umilinta (nu e o ironie) si personal cred ca omul care gandeste mult trebuie sa se caiasca mult. Nu cred ca ai de ce sa te simti intimidata in fata unor oameni pe care Dumnezeu ii considera la fel de valorosi ca tine. Oameni suntem si, pe deasupra si frati in Cristos.
In rest, ma simt onorat sa comunic cu voi. (nu am uitat de restanta cu privire la manie si ura :))
Cu dragoste, Florin. |
| |
|
|
| Sunt de acord cu aproape tot ce ai (ati) spus si apreciez ca incerci (incercati) sa aduci (aduceti) putina coeziune in polemica noastra. Oricum, discutia nu a luat/o pe fagasuri straine de dragostea crestineasca (Aici este lucrarea Duhului Sfant, prin urmare, cred eu, polemica a fost una constructiva). Ideea era, ca eu nu am stiut ce trebuie sa argumentez (pt pelerinul rus), din cauza asta m/am simtit un pic bagat in ceata. Niste intrebari ajutatoare mi/ar fi prins bine. Si inca un lucru. Cred ca daca Dumnezeu si/ar fi decimat creatia imediat dupa cadere nu ar fi fost un act de ura, ci unul de dreptate. Am fi meritat asta. Dragostea si Harul, in schimb nu le/am meritat si nu le meritam. |
| |
|
|
Cristi a spus:"Ce ma determinat sa va scriu acest mesaj este tocmai acea neintelegere la fraza "DUMNEZEU A MURIT ", poate cind ai spus acest lucru te-ai referit la problema trinitatii...poate ca asta astepta sa-i explici cind ai facut acea referire."
Ai dreptate Cristi.Mi s-a parut ca afirmatia lui Florin ar fi putut da nastere la interpretari nedorite si intentionam sa-i comunic aceasta, dar se pare ca am facut-o atat de prost incat Florin nu a reusit sa inteleaga ce vreau si, pe de alta parte multe cugete au fost tulburate de schimbul de cuvinte.De aceea revin pentru a-mi cere inca o data iertare si pentru a-l asigura pe Florin de toata dragostea si consideratia mea.Da, iti inteleg exuberanta si spiritul ludic: sunt incantatoare si absolut normale. Multumesc celor ce au avut rabdare sa "ne asculte" si au vegheat asupra noastra cu dragoste(Dana, Cristi si altii :) ).Imi exprim regretul pentru intristarea pe care am adus-o, prin lipsa mea de intelepciune,sufletelor delicate care au ales sa sufere in tacere.Iertati-ma, va rog.
...impartasesc fara rezerve cuvintele tale, Florin:" Cred ca daca Dumnezeu si/ar fi decimat creatia imediat dupa cadere nu ar fi fost un act de ura, ci unul de dreptate. Am fi meritat asta. Dragostea si Harul, in schimb nu le/am meritat si nu le meritam."
|
| |
|
|
Am sa incerc sa va raspund amandurora, de data aceasta nu cu exuberanta tineretii ci, sper, cu un gram de intelepciune.
Cristi (ma simt onorat ca imi dai voie sa iti spun pe nume, si, te asigur asta nu inseamna lipsa de respect, ci dimpotriva; si lui Dumnezeu ii spun "Tu, Doamne" si il iubesc si il respect cat de mult pot). Am aproape 25 de ani, sunt membru in biserica baptista Sfanta Treime din Bucuresti, am absolvit facultatea de Teologie Baptista (pe parte de didactica, nu pastorala), dar am prieteni ortodocsi si catolici cu care ma intalnesc si cu care pot avea partasie autentica (studiu biblic, rugaciune, chestii de genul asta). Sunt cat se poate de conservator in convingeri teologice. Cam atat despre mine. M-ai rugat sa-ti spun cu ce anume nu sunt de acord. Nu era neaparat un dezacord, ci un fel al tau de a te exprima, pe care eu l-am observat. Tu spui: "DESPRE URA pot spune ca daca DUMNEZEU si-ar fi urit creatia ar fi distrus-o inca de la primul pacat -neascultarea lui ADAM", iar eu am tinut sa subliniez ca decimarea creatiei ar fi fost, nu un act de ura, ci unul de dreptate; am fi meritat asta. Dar, acuma ma gandesc, ca poate exprimarea e un pic imprecisa pt ca folosesti conditionalul optativ (daca Dumnezeu ar fi urat, ceea ce inseamna ca e un caz ipotetic, pentru ca Dumnezeu nu isi uraste creatia). Cu toate astea as fi preferat exprimarea: Daca Dumnezeu ar fi actionat conform Dreptatii am fi fost stersi de pe fata pamantului, dar el a ales Dragostea. Cam asta era.
Pt. pelerinul rus (poate imi spui si mie numele tau, e interesant si pelerinul rus, dar nu cred ca atunci cand te intalnesti cu prietenii tai acestia iti spun: "Hai salut, pelerine". Oricum, ai tot dreptul sa pastrezi in jurul tau o aura de mister :)): Niciodata nu m/am gandit la Dumnezeu ca Trinitate, cand am vorbit despre moartea lui Hristos, ci la Dumnezeu Fiul. Aici dezbaterile teologice sunt multe si ne/am prinde urechile in polemici. Pot sa/ti spun ca nu cred ca atunci cand Hristos a murit pe cruce si a spus: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m/ai parasit?" a intervenit o ruptura sau o schisma in Trinitate, cum cred unii. Dumnezeu a invins moartea, El este dincolo de moarte si moartea insasi nu este sfarsitul existentei. Dumnezeu Fiul nu a incetat sa existe si sa fie in relatie cu Tatal si cu Duhul Sfant in momentul morti. Nimic nu il poate separa pe Dumnezeu de Sine. Pe mine unul nu m/ai intristat, pentru ca te/am privit cu admiratie inca de la prima critica pe care mi/ai facut/o si daca m/am inflacarat un pic, asta inseamna ca inca nu sunt perfect, ceea ce e perfect adevarat.
Va multumesc pentru mesaje si pentru, cred eu, partasia pe care am avut/o ca frati in Hristos. |
| |
|
|
Si eu iti multumesc, pl�cerea a fost de partea mea . Cu cele mai alese ganduri,un pelerin oarecare :)
p.s.Nu suna rau "Hai salut, pelerine"; m-ar face sa ma simt mai tanar si mai barbat.:))Toate cele bune! |
| |
|
|
In primul rand vreau sa spun ca sunt de acord cu propunerea ta. Nu cred ca te/ai bagat intre noi, atata timp cat faci parte din acelasi Trup, al Bisericii lui Hristos. Augustin, daca nu ma insel, explica Duhul Sfant ca fiind persoana generata de vesnica relatie de dragoste dintre Tatal si Fiul. Explicatia este, stiu, incompleta si susceptibila interpretarilor, dar vreau sa mut un pic discutia intr/o sfera "mai" empirica si sa spun ca nici un crestin autentic (care are Duhul lui Dumnezeu) nu poate dezbina o relatie dintre alti doi crestini. Dincolo de asta, interventia ta a fost pur si simplu "lipiciul" care lipsea dezbaterii noastre. "Sunt felurite daruri, dar este acelasi Duh, sunt felurite slujbe, dar este acelasi Domn, sunt felurite lucrari dar este acelasi Dumnezeu care lucreaza totul in toti. Si fiecaruia i se da aratarea Duhului spre folosul altuia" spune apostolul Pavel. Lucrarea Duhului Sfant in crestini si prin crestini intr/o lume a neoranduielii este un subiect mai mult decat interesant. Si aici sunt multe lucruri de spus, dar nu vreau sa coordonez (sau mai rau, sa conduc) eu discutia ci insusi Duhul si Cuvantul lui Dumnezeu.
Draga Pelerine, iti sunt la fel de recunoscator, si, cu ocazia asta am aflat ca varsta ta difera mult de a mea, adica e mult mai inaintata. Nu stiu daca a fost o informatie strecurata subtil si intentionat sau pur si simplu scapata in ultimul tau mesaj, sau pur si simplu pur si simplu. Primul mesaj, in care foloseai pluralul de politete m/a facut sa cred ca avem varste apropiate, tocmai de aceea am si propus sa ne tutuim. Vreau sa iti spun ca indiferent daca iti spun "tu" sau "dumneavoastra" te respect la fel de mult si nu ma deranjeaza daca iti exprimi dorinta de a schimba pronumele personal intr/unul de politete. Pana atunci insa: "Hai salut, pelerine" :)
Astept parerea ta cu privire la subiectul propus de Cristi spre a fi dezbatut.
Si as mai vrea sa va mai anunt ca am mai trimis un articol administratorului site/ului, lui Liviu, despre sacrificiu, care va aparea in curand, asa ca nu stiu daca o sa/mi mai publice inca un articol despre lucrarea Duhului Sfant, dar promit ca urmatorul articol va fi pe tema asta. Trebuie sa astept un pic sa mai publice articole ceilalti moderatori. Asa ca dezbaterea o putem incepe pornind, daca vreti, de la ideea sacrificiului din viitorul articol: "Sacrificiul pentru dragoste sau sacrificiul din dragoste". E doar o opinie, nu e nimic batut in cuie.
Numai bine! :) |
| |
|
|
Cristi,tu spui: "Pelerine daca esti de acord si daca si FLORIN vrea sa avem o discutie pe aceasta tema esti bine venit in cercul nostru "- ma onoreaza aceasta invitatie, dar eu eram doar in trecere pe aici.M-am oprit putin, ca omul ostenit de drum si de singuratate, sa vad ce se mai discuta prin targ, ce se vinde, ce se mai cumpara si, recunosc ca speram sa-mi gasesc un tovaras de calatorie...:)Un suflet mare chiar mi-a spus- pe-aici pe undeva( MORALiA INCOTRO?)-"Dragul meu, pelerin eu te insotesc chiar daca numai in duhul:D", dar poate s-a razgandit...nu-i nimic, am eu un Prieten care a spus ca e cu noi in toate zilele si nu m-a inselat niciodata!
...Apoi,nici bogoslov nu sunt- adicatelea teolog-ci doar un drumet plin de praf caruia i se face mare cinste daca este lasat sa sada pe ultimul rand in vreo biserica oricare; caci, asa cum spunea,tot pe-aici, cineva:(biserica noastra are mocheta, scaune curate, aer conditionat, ...)si astea se fac cu truda si cheltuiala maare, fratioare! Calatorului cu drumul ii sade bine!:)Va voi lasa cu "Doamne ajuta!"pentru ca zabava mea pe aici nu a dus nimanui vreun folos, iar uleiul din candela e tare putin si mi-e ca voi adormi curand cu candela goala...Domnul sa va binecuvinteze si sa va ajute "s� r�m�ne�i �n picioare, dup� ce ve�i fi biruit totul."1 Petru 2:4 "Apropia�i-v� de El, piatra vie, lep�dat� de oameni, dar aleas� �i scump� �naintea lui Dumnezeu." Toate cele bune!un pelerin oarecare:) |
| |
|
|
| Dragul meu Florin, Cuvantul Domnului sa te insoteasca pretutindeni, sa-ti fie mana in pustia acestei lumi si lumina pe ingusta carare. Dumnezeu sa implineasca setea sufletului tau frumos si sa te ajute sa cresti pana "la �n�l�imea staturii plin�t��ii lui Hristos"!Faca Domnul sa avem mereu o pasiune comuna pentru Domnul,Dumnezeul nostru, dragoste de frati si iubire de oameni.1 Corinteni 13:13 "Acum dar r�m�n aceste trei: credin�a, n�dejdea �i dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea ." Prorociile se vor sf�r�i; limbile vor �nceta; cuno�tin�a(!) va avea sf�r�it.Dragostea nu va pieri niciodat�.1 Cor.13:8 Binecuv�ntarea Domnului sa fie peste tine!Amin. |
| |
|
|
In primul rand imi cer iertare ca am raspuns asa tarziu. Motivele sunt doua. Primul e ca am fost plecat la tara si am lipsit cateva zile bune din Bucuresti. Al doilea: am citit mesajele voastre si atmosfera imi parea cam sobra si cam sumbra, si, sincer, n/am stiu ce sa va scriu. Draga pelerine, mesajul tau a starnit in mintea mea ecouri diferite, ca si cand ai fi vrut sa transmiti mai multe lucruri, nu unul singur. Zabava ta pe aici mi/a adus mie un folos destul de mare. Nu consider nimic din ce am discutat o pierdere de vreme, ci doar un schimb constructiv de idei. Sincer si fara sa te magulesc iti spun ca mi/a prins bine conversatia cu tine, am mai invatat ceva. In definitiv, Dumnezeu e cel care ne invata. Si pe deasupra, mie, din cate am discutat, imi pari un om destul de bine preagatit la nivel teologic si nu spun asta ca si cand eu as fi vreo instanta capabila sa hotarasca ceva. Dar nici macar asta nu conta in discutia pe care urma sa o avem. Site/ul asta nu este pentru oamenii cu o formatie teologica inalta. Daca era asa nu vad de ce ma gasesc eu printre moderatori. Poate trebuia sa fie Pavel sau Apolo, sau Ioan.
Cristi, iti multumesc pentru propunere, ideea mi s/a parut buna de la inceput, dar parca fara pelerin lipseste un ingredient in discutia noastra. E adevarat si faptul ca nimeni nu e de neinlocuit, dar totusi nu o sa pronesc dezbaterea numai cu tine (te rog sa nu te superi pe mine pentru asta). Vreau sa iti multumesc pentru ca interventia ta a venit intr/un moment in care era nevoie de ea. Cam asta e. Sper sa pastram legatura, dar mai presus de asta sa pastram legatura cu Hristos. |
| |
|
Aboneaza-te la articole prin RSS
A�a cum Platon spunea �n „Republica”, „drept este s� dai fiec�ruia ce i se cuvine.” Dreptatea este caracterizat� �ntotdeauna de echitabilitate, de echilibru, de neutralitate. Conform Drepta�ii suntem rezultatul propriilor noastre ac�iuni: „Ceea ce seaman� omul acela va �i secera”. Juste�ea nu este niciodat� injust�. Ea nu va da niciodat� nim�nui ceea ce nu merit�. Avem de-a face cu un aforism, cu o lege universal� menit� s� men�in� ordinea �n univers �i s� produc� �n om ac�iuni juste pentru c�, a�a cum spunea Isus, „cu ce m�sur� ve�i judeca, cu aceea ve�i fi judeca�i” sau binecunoscuta zicere popular�: „Cine sap� groapa altuia cade singur �n ea”. Dreptatea nu e p�rtinitoare, ea d� fiec�ruia exact ceea ce merit�, exact ceea ce i se cuvine. Ea nu poate fi bun� sau rea, pozitiv� sau negativ�, e pur �i simplu neutr�, temelia indestructibil� pe care exist� binele �i r�ul, dragostea �i ura. Un sistem guvernat de dreptate ar fi in echilibru perfect, totu�i aceast� perfec�iune l-ar dezumaniza, ar face din el o simpl� �nl�n�uire de cauze �i efecte, drept pentru care, este de preferat ca pe l�ng� dreptate s� mai existe �i alte principii care s� strice sau s� redea echilibrul sistemului. 
