Asculta si fii ascultat - articole, cursuri, evenimente crestine
Utilizator neconectat     Login
  • Home
  • Grupuri discutii
  • E-learning
  • Evenimente
  • Profilul meu
  • Contact
Aboneaza-te la comentarii prin RSS

Constiinta si natura

Invita un prieten:   Mail YM
E-mail moderator: Mail

Adrian Ioan Buhai
Adrian Ioan Buhai
25-04-2009

Constiinta si natura Doua surse ale cunoasterii lui Dumnezeu au fost date intregii rase umane - constiinta si natura. "Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit �n ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. �n adevar, �nsusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele �n lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati". Unele insusiri nevazute ale lui Dumnezeu "le sunt descoperite in ei" prin vocea launtrica a lui Dumnezeu vorbind constiintei. Alte insusiri sunt revelate ratiunii, gandirii, prin minunile creatiei lui Dumnezeu din lumea care ne inconjoara. Cunoasterea lui Dumnezeu care este data tuturor oamenilor de pretutindeni este numita revelatia generala. Creatia ne spune ca o Mare Forta ne-a creat pe noi si lumea in care traim. Daca este asa, ar trebui sa incercam sa-L gasim pe Creator. Ar trebui sa facem ceea ce ii place Lui. El ii vorbeste constiintei noastre si ne face cunoscut ce este bine si ce este rau. Daca acceptam revelatia Lui, il vom si asculta si ne vom da toate silintele ca sa facem voia Lui.

Dar raspunsul omului la revelatia generala a fost respingerea lui Dumnezeu. Exista dovada unui impuls interior de a indeparta adevarul.

Care este consecinta naturala a respingerii adevarului? Sa crezi ceea ce nu este adevarat. Daca refuzam sa credem ceea ce Dumnezeu ne spune despre originea lumii si a puterilor care o controleaza, Dumnezeu ne lasa in hatisul propriilor noastre idei despre aceste lucruri. "fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la g�ndiri de�arte, �i inima lor fara pricepere s-a �ntunecat. S-au falit ca sunt �ntelepti, �i au �nnebunit; �i au schimbat slava Dumnezeului nemuritor �ntr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare �i t�r�toare" vedem ca omenirea s-a facut vinovate de idolatrie dupa ce a respins revelatia lui Dumnezeu. Ea l-a respins pe Creator si s-a trezit inchinandu-se lucrurilor pe care le-a creat El. Pare de neconceput, dar asa cum s-a spus adesea, omul este religios incurabil. Daca il respinge pe Dumnezeu, el va gasi intotdeauna un obiect sau un ideal careia sa i se inchine.

"De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; a�a ca �si necinstesc singuri trupurile; caci au schimbat �n minciuna adevarul lui Dumnezeu, �i au slujit �i s-au �nchinat fapturii �n locul Facatorului, care este binecuv�ntat �n veci!". Idolatria oamenilor L-a facut pe Dumnezeu sa-i lase prada imoralitatii. Intorcandu-se de la Dumnezeu si sfintenia Lui, ei fac ceea ce este nelegiuit. Respingand revelatia lui Dumnezeu in natura, ei au inceput sa savarseasca pacate care sunt impotriva naturii. Vedem prin aceasta ca mania lui Dumnezeu continua sa opereze prin principiul rasplatirii. Omul alege si apoi suporta consecintele. Cuvintele "Dumnezeu i-a lasat" exprima grozavia situatiei. Cea mai grea pedeapsa pe care Dumnezeu i-o poate da omului este sa-si retraga mana si sa-l lase sa faca ce-i place.

Tabloul pe care il zugraveste Sf�ntul Apostolul Pavel in cartea Romani capitolul 1, explica de ce este atat de mult rau astazi in lume.

Va invit la discutie pe aceasta tema sau va astept sa va inscrieti la cursul "Epistola lui Pavel catre Romani" pentru a studia mai detaliat acest subiect.

Curs publicat cu acordul: Fundatia E.B.E. - Romania (Educatie Biblica prin Extensie)
Autor: Paul A Pomerville
 

Comentarii:
Comentariu adaugat de [email protected] in data de 29-03-2009, ora 09:51:58 ___________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Marturisesc ca nu am "gasit" niciodata timp sa citesc in acest domeniu, dar ma gandesc ca Dumnezeu, care se presupune ca ne iubeste pe toti, indiferent de numarul si gravitatea pacatelor noastre, nu ne lasa, nu-si ia mana de pe noi. Poate se retrage si asteapta in umbra sa vedem singuri ca gresim si sa invatam lectia, dar nu pot sa cred ca ne "lasa". Fac asocierea cu un parinte. Oricat de "altfel" ar fi copilul fata de ceea ce ar trebui sa fie, parintele ar trebui, daca nu TREBUIE, sa fie alaturi de el si sa-l iubeasca asa cum e si sa astepte cu intelepciune si dragoste momentul cand copilul se va "lumina".
 
Comentariu adaugat de adi in data de 14-04-2009, ora 20:26:23 ___________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Sunt consecinte naturale ale pacatelor noastre, daca bei mult alcool, devii alcoolic, daca te droghezi devii drogat, daca preacurvesti iti distrugi familia, cred ca la asta se refera textul, pe de alta parte ai mare dreptate, fiul risipitor e bine venit acasa, chiar daca a cheltuit toata averea in placeri si a ajuns ingrijitor la porci. "va fi mai mult� bucurie pentru un p�c�tos care se poc�ie�te, dec�t pentru nou�zeci �i nou� de drep�i, care n-au nevoie de poc�in��" a zis Isus
 

ecrestin.ro | grupuri discutii | e-learning | evenimente | profilul meu | contact